Conexiuni lipite

Conexiunile lipite sunt una dintre cele mai populare metode de îmbinare a elementelor metalice, realizată cu ajutorul unui aliaj uşor fuzibil.

Conexiunile de acest tip sunt folosite pentru componentele imobile, aflate aşadar în interiorul carcasei echipamentelor sau pentru subansamblurile aflate pe placa de circuite imprimate.

Lipirea este folosită pentru montarea de:

• cabluri în contacte,
• ecrane,
• lamele ale radiatoarelor,
• elemente de prindere,
• alte elemente mecanice mari.

Ciocan de lipit cu putere corespunzătoare

Pentru realizarea conexiunilor lipite este necesar, bineînţeles, un ciocan de lipit. În cazul elementelor electronice mici sunt suficiente cele mai mici ciocane de lipit cu puterea de 10-20 W. Pentru funcționarea cu elemente structurale sunt potrivite ciocane de lipit cu elemente de încălzire de 40-60 W, iar pentru lipirea celor mai mici elemente puterea ciocanului trebuie să atingă 100 W.

Dacă puterea ciocanului este prea mică, apar aşa-numitele lipituri reci, nelegate de suprafaţa suport. Acest lucru se întâmplă pentru că vârful ciocanului de lipit se răceşte prea repede şi metalul topit nu poate umezi bine suprafaţa. O asemenea conexiune este sensibilă la factorii mecanici şi, după un anumit timp, cedează.

fot. 1. Fluxurile pentru lipit sunt disponibile sub formă de fluide, geluri şi paste, chiar şi aerosol.

Aliaj de lipit şi flux corespunzător

Pentru lipire sunt necesare şi un aliaj de lipit şi un flux. Pentru elementele mici aliajul de lipit are, de obicei, aspectul unei sârme cu diametrul de 0,5-1 mm şi conţine în centru un flux. Elementele mai mari se lipesc cu un aliaj sub formă de tije şi baghete, iar fluxul este aplicat separat prin cufundare sau aplicarea cu o pensulă.

Aliajele de lipit pot fi cu plumb (Sn 60% şi Pb 40%), cu temperatura de topire de aproximativ 200^oC sau fără plumb, pe bază de cositor cu adaos de cupru şi argint – se topesc la o temperatură mai mare, de aproximativ 225^oC.

fot. 2. Conexiune lipită realizată din aliaj cu plumb (în stânga) şi fără plumb (în dreapta). Conexiunea fără plumb este, în mod caracteristic, mată.

Aliajele cu plumb sunt strălucitoare, iar cele fără plumb pot fi recunoscute după suprafaţa mată şi rugoasă.

Îmbinarea prin lipire

În lucrările de service trebuie folosit un aliaj de acelaşi tip cu cel original. În producţia de serie a noilor echipamente sunt obligatorii aliajele fără plumb. În cazurile individuale sau atipice, se mai poate (încă) lipi cu plumb, care, în lucrările realizate cu ciocane de lipit manuale, oferă cele mai bune conexiuni.

Vedeţi şi:

• Conexiuni crimpate
• Conexiuni sudate
• Conexiuni demontabile

Rezumat

Cu ajutorul lipirii, pot fi îmbinate cu uşurinţă orice piese metalice din cupru, alamă sau bronz - este suficient colofoniul sau preparate bazate pe acesta, care, fapt important, nu trebuie spălate. Lipirea aliajelor de zinc, aluminiu şi oţel necesită deja folosirea unui flux agresiv sub formă de pastă sau lichid, bazat pe acizi organici. Aceste fluxuri trebuie îndepărtate de pe suprafaţa contactului (prin spălare), pentru că altfel conexiunea începe să se corodeze.